Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa"

Muzeu · Bucharest, Bucharest

Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff 1

Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa este un muzeu din București, amplasat în Șoseaua Kiseleff nr. 1. Patrimoniul muzeului este format din peste 2 milioane de piese, grupate în diferite colecții zoologice, paleontologice, de minerale, roci și etnografice.

Muzeul Național Secuiesc

Muzeu · Sfântu Gheorghe, Covasna

Muzeul Național Secuiesc, din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, a fost înființat în anul 1875, având ca scop declarat cercetarea și prezentarea comunității și a memoriei culturale regionale din Ținutul Secuiesc. Din 1879, instituția a devenit bun public al comunității secuiești. În prezent, acesta funcționează ca muzeu regional finanțat de Consiliul Județean Covasna. Alexandru Tzigara-Samurcaș, în calitate de inspector general al Muzeelor din România, a apreciat în 1929 că Dintre toate muzeele provinciale din întinsul țării românești, pe lângă cele din Cluj, cel din Sf. Gheorghe este, fără îndoială, cel mai interesant și cel mai plin de surprize ...

Sala Palatului

Teatru · Bucharest, Bucharest

Strada Ion Câmpineanu 28

Sala Palatului este un centru de conferințe și sală de concerte din București, România. Aceasta se află în spatele Palatului Regal de pe Calea Victoriei. A fost construită între anii 1959 și 1960 în timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, de către arhitecții Horia Maicu, Tiberiu Ricci, Ignace Serban, inginerii A. Cișmigiu și D. Badea pentru structură, inginerii Alexandru Anton Necșulea și N. Wegener pentru acustică, inginerii A. Băilescu și V. Marinescu pentru instalațiile electrice și iluminat, pe locul unde s-a aflat reședința regală numită „Casa Nouă”.

Muzeul de Artă

Muzeu · Piatra Neamţ, Neamț

Piața Libertății 1

Muzeul de Artă din Piatra-Neamț este un muzeu județean din Piatra-Neamț, amplasat în Piața Libertății nr. 1. Înfățișează aspecte ale locuinței țărănești tradiționale de pe Valea Bistriței, costumul popular românesc din zonă, principalele meșteșuguri din regiunea subcarpatică a Moldovei. Dintre piesele expuse de referință sunt: mobilierul masiv, soba, bogatele țesături de lână. Baza colecției se constituie din anii ’60, însă numai după decenii mai târziu unitatea devine una de sine stătătoare. Expoziția de bază a fost refăcută în 2013. Frumusețea și diversitatea materialului au permis realizarea unei noi tematici „Anotimpurile satului”, completată - pentru intrarea în atmosfera rurală de la sfârșitul sec. al XIX-lea - de reconstituirea unui interior de locuință țărănească. Având la bază calendarul popular, structura expoziției a permis punerea în valoare a principalelor ocupații dar și a marilor sărbătorii de peste an, elementul de noutate constând în marcarea unor elemente de viața spirituală, pentru introducerea vizitatorului în universul credinței țăranului. Obiectele sunt expuse fie în ipostaza lor reală, urmărind o reconstituire cât mai aproape de adevăr, fie punând accentul pe frumusețea lor dată de simplitate sau de compoziții ornamentale. Tabloul satului e completat cu fotografii document, realizate în perioada interbelică de marele iubitor al țăranului român, fotograf al Curții Regale a României, Adolph Chevallier.

Muzeul de Etnografie

Muzeu · Piatra Neamţ, Neamț

Piața Libertății 1

Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț este un muzeu județean din Piatra-Neamț, amplasat în Piața Libertății nr. 1. Înfățișează aspecte ale locuinței țărănești tradiționale de pe Valea Bistriței, costumul popular românesc din zonă, principalele meșteșuguri din regiunea subcarpatică a Moldovei. Dintre piesele expuse de referință sunt: mobilierul masiv, soba, bogatele țesături de lână. Baza colecției se constituie din anii ’60, însă numai după decenii mai târziu unitatea devine una de sine stătătoare. Expoziția de bază a fost refăcută în 2013. Frumusețea si diversitatea materialului au permis realizarea unei noi tematici “Anotimpurile satului”, completată - pentru intrarea în atmosfera rurală de la sfârșitul sec. al XIX-lea - de reconstituirea unui interior de locuință țărănească. Având la bază calendarul popular, structura expoziției a permis punerea în valoare a principalelor ocupații dar și a marilor sărbătorii de peste an, elementul de noutate constând în marcarea unor elemente de viața spirituală, pentru introducerea vizitatorului în universul credinței țăranului. Obiectele sunt expuse fie în ipostaza lor reală, urmărind o reconstituire cât mai aproape de adevăr, fie punând accentul pe frumusețea lor dată de simplitate sau de compoziții ornamentale. Tabloul satului e completat cu fotografii document, realizate în perioada interbelică de marele iubitor al țăranului român, fotograf al Curții Regale a României, Adolph Chevallier.

Muzeul de Artă Veche Apuseană Dumitru Minovici

Muzeu · Sector 1, Bucharest

Strada Dr. Nicolae Minovici 3

Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Furnică-Minovici” a fost construit între 1941-1942. Piatra de temelie a casei este pusă în 27 aprilie 1941, în 26 octombrie 1942 având loc recepția construcției. Gândită ab initio ca o casă-muzeu, edificiul a fost construit în stilul gotic terțiar/perpendicular englezesc, cu inserții ale stilului normand, cu o loggia venețiană. Planurile casei au fost elaborate de arh. Enzo Canella, cu ajutorul antreprenorului Dino Toffollo. Accesul se face din stradă, pe un pontus levi specific castelelor medievale, printr-un portal replicând intrarea din Hornby Castle, Norfolk, Anglia.

Muzeul "Casa de Târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea"

Muzeu · Ploieşti, Prahova

Strada Democrației 2

Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” este un muzeu județean din Ploiești, amplasat în Str. Democrației nr. 2. “Giuvaer al vechii noastre arte”- expresia îi aparține profesorului Nicolae Simache, întemeietorul lăcașurilor de cultură din județul Prahova - casa a fost construită în jurul anului 1785 de meșteri pricepuți pentru un negustor localnic. Urmând moda timpului, structura sa îmbină elemente de arhitectură românească cu unele de influență orientală. De pe la 1801- 1802, când Marița, fata primului proprietar, o primește ca dotă la căsătoria cu Ivan Hagi Prodan, membru al elitei negustorilor ploieșteni, clădirii îi va fi asociat numele acestei familii. La începutul secolului al XX-lea, urmașii Mariței și ai lui Hagi Prodan vând imobilul Primăriei orașului Ploiești; casa aflată în ruină este remarcată de Nicolae Iorga și arhitectul Toma T. Socolescu. La puțin timp după primul război mondial casa a fost reparată și s-a înființat primul muzeu, numit “Muzeul Prahovei”, care adăpostea multă artă religioasă. În anul 1953, profesorul Nicolae Simache a înființat Muzeul „Hagi Prodan”. Mai recent (1985-2003), în spațiile ei a fost găzduită expoziția permanentă “Nichita Stănescu”. Casa a cunoscut mai multe etape de restaurare înainte de anul 1953 - an în care a fost declarată monument de arhitectură - cât și după aceea. Ultima operațiune de acest gen a fost premergătoare evenimentului de la 18 iunie 2005 - dată la care a avut loc (re)inaugurarea “Casei de Târgoveț”. Expoziția permanentă își propune să prezinte un interior de casă a unui negustor bogat din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea; ea include o serie de piese originale, ce au făcut parte din interiorul Casei Hagi Prodan, adevărate opere de artă; podoaba casei o reprezintă plafonul sufrageriei, din lemn sculptat in motiv stelat, dar și frumoasele decorațiuni interioare amplasate la uși si ferestre realizate în stuc. Vizitatorul care intră aici face o călătorie înapoi în timp: sofaua cu perne înflorate, măsuțele intarsiate cu sidef, vase de ars mirodenii, narghilele și ciubucele, lădițele de zestre sculptate, scaunele în stil florentin, mobilierul cu intarsia de sidef sunt tot atâtea dovezi ale bunului gust cât și ale bunăstării proprietarilor de odinioară; printre comorile de aici trebuie menționata “Icoana de hagiu”, adusa de negustorul Hagi Prodan de la Ierusalim, datată 1819. Vizitarea acestui lăcaș de cultură poate constitui o lecție de istorie, dar și o întoarcere în veacurile de mult apuse. În sacnasiu sunt prezente obiecte de artă veche orientală: chilimuri, vase de ars mirodenii, narghilele și ciubuce, măsuțe cu intarsii de sidef, alături de țesături vechi românești. Se remarcă mobilierul din sufragerie, bogat sculptat, plafonul din lemn sculptat în motiv stelat, patul din dormitor înconjurat cu piese realizate prin intarsie de sidef, bucătăria cu obiecte de uz-casnic și gospodăresc folosite în epocă. Piesa de rezistență o constituie Icoana de la Ierusalim, datată la 5 iunie 1819, ce a aparținut hagiului Prodan. Principala piesă de mobilier din dormitor este patul, înconjurat de piese realizate prin intarsie de sidef. Bucătăria de iarnă păstrează un bogat inventar de obiecte de uz casnic-gospodăresc folosite în epocă. Se pot remarca farfurii din argint, tingiri, căldărușe, ibrice de cafea.

Muzeul Ceasului "Nicolae Simache"

Muzeu · Ploieşti, Prahova

Strada Nicolae Simache 1

Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” este un muzeu județean din Ploiești, România. Organizat din inițiativa profesorului N. I. Simache, ca secție a Muzeului de Istorie, el datează din 1963. A fost instalat mai întâi într-o sală din Palatul Culturii, până când, prin achiziții, a căpătat un patrimoniu atât de bogat încât a avut nevoie de un local propriu. I s-a pus atunci la dispoziție Casa Luca Elefterescu, care a fost adaptată noului scop; lucrările de amenajare s-au terminat în anul 1971 și muzeul s-a deschis în ianuarie 1972.

Muzeul Memorial "Alexandru Ioan Cuza"

Muzeu · Ruginoasa, Iași

Șoseaua Iași - Pașcani km 60

Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza” este un muzeu județean din Ruginoasa (la km 60 pe șos. Iași - Pașcani,. Palatul care adăpostește muzeul este un monument istoric și arhitectural construit în anii de imediat după 1806 în stil neoclasic după planurile arhitectului austriac din Moravia Johann Freywald, și restructurat între anii 1847-1855 în stil neogotic de către arhitectul bavarez Johann Brandel. A funcționat succesiv ca palat al familiei Sturza, reședință domnească a lui Al. I. Cuza, reședință a familiei Cuza, și în final a familiei Moruzi-Brătianu. Între anii 1936-1944 a adăpostit Spitalul TBC al CFR, fiind distrus în război în 1944, spre a fi refăcut ca muzeu între anii 1979-1982.

Muzeul "Ion Luca Caragiale"

Muzeu · Ploieşti, Prahova

Strada Kutuzov 1

Muzeul „Ion Luca Caragiale” este un muzeu județean din Ploiești, amplasat în Str. Kutuzov nr. 1. Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale, de lângă Ploiești, județul Prahova. Clasele primare și gimnaziul le-a absolvit la Ploiești, iar între anii 1868 – 1870, a frecventat cursurile de declamație și mimică la Conservatorul din București ale unchiului său, Costache Caragiale. În perioada 1870 – 1872, a fost copist la Tribunalul Prahova, apoi sufleor și copist la Teatrul Național din București. A debutat în presa vremii în revista satirică „Ghimpele” (1873), unde a semnat diferite cronici, iar intre anii 1876 – 1877, a fost corector la „Unirea Democratică” – ziarul grupării tinerilor liberali cu același nume –, a redactat în întregime revista umoristică „Claponul” și a scos ziarul „Națiunea română”. La 26 mai 1877, a început să frecventeze ședințele bucureștene ale „Junimii”, în cadrul cărora iși va citi comediile. Tot în acest timp a colaborat la ziarul „Timpul” alături de Mihai Eminescu și Ioan Slavici, dar și la alte reviste. După retragerea de la ziarul „Timpul” a fost revizor școlar în județele Suceava și Neamț, perioadă în care a cunoscut-o pe Veronica Micle, prietena lui Eminescu. În anul 1893 a editat împreună cu Anton Bacalbașa revista umoristică „Moftul român”, iar în 1894, revista „Vatra”, împreună cu Ioan Slavici și George Coșbuc. Pe lângă activitatea publicistică, Caragiale a desfășurat și o intensă activitate literară, dovedind din plin că a fost, este și va fi cel mai mare dramaturg al literaturii române, cele patru comedii ale sale, „O noapte furtunoasă” (1879), „Conu Leonida față cu reacțiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885) și drama „Năpasta” (1890), fiind publicate într-o perioadă relativ scurtă. Începând cu anul 1897, Caragiale va „trăda” teatrul și va publica proză scurtă, volume de schițe și nuvele: „Schițe” (1897), „Momente” (1901), „Momente, schițe, amintiri” (1910) și „Schițe nouă”(1910), în care abordează un comic satiric. Unele dintre nuvele se află la confluența comicului cu tragicul, iar altele, deși psihologice, sunt influențate de naturalism, sau fac loc fantasticului. În întreaga sa operă, I.L.Caragiale a reușit să contureze ca niciun alt scriitor, un univers comic și altul tragic, ilustrate atât de operele dramatice cât și de cele în proză, dar cel mai mare merit al său este acela că a știut să înfățișeze artistic o realiate complexă și să zugrăvească tipuri umane de o mare diversitate. În memoria marelui dramaturg, în anul 1979, într-o casă construită în stil rustic, aflată pe drumul național Târgoviște – Ploiești s-a deschis Muzeul Memorial I.L. Caragiale, care ilustrează printr-o colecție impresionantă principalele momente din viața și opera scriitorului: familia din care descinde și de la care a moștenit pasiunea pentru teatru, anii de școală de la Ploiești, debutul în gazetărie și principalele publicații la care a colaborat, momentul afirmării în teatru și proză.

Muzeul Memorial "Nichita Stănescu"

Muzeu · Ploieşti, Prahova

Strada Nichita Stănescu 1

Muzeul Memorial „Nichita Stănescu” este un muzeu județean din Ploiești, amplasat în Str. Nichita Stănescu nr. 1. Între anii 1926-1927, Nicolae și Gheorghe, fiii "abagiului - comersant" Hristea Nicolae Stănescu, construiesc, pe strada General Cernat nr. 2, "o casă albă cu un cat, fără ornament, amintind de casele țărănești din satele de câmpie". Aici se vor stabili, în 1931 - după căsătorie - Nicolae (Călae) Stănescu împreună cu tânăra și frumoasa Tatiana Cereaciukina, și tot aici, vineri, 31 martie 1933, în jurul prânzului, vine pe lume Nichita (Nini) viitorul mare poet al "necuvintelor". Familia se mărește: în 1938 se naște Mariana Elena Doina, iar în 1943 în familia Stănescu apare un nou membru, Cristina, în vârstă de 9 luni, care va fi adoptată la vârsta de 18 ani. În această casă și în această familie poetul și-a petrecut copilăria și adolescența. Data de 13 decembrie 2002 marchează inaugurarea muzeului memorial, în casa natală a poetului. Secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, muzeul prezintă "fenomenul Nichita" în spațiul în care s-a născut, a copilărit și s-a format ca om și ca poet. În interior, dormitorul, biroul, sufrageria și bucătăria amintesc de viața copilului și adolescentului Nini, așa cum era alintat în familie. Parcurgând camerele înșirate una după alta, vizitatorul va putea admira piese de mobilier ce au aparținut familiei Stănescu, câteva dintre ele fiind piese simbol, care apar și în opera poetului: patul - pe care doarme încă jucăria favorită a lui Nini - pianul și biroul de lucru, cărțile fundamentale, pendula, toate având darul de a ne introduce în atmosfera calmă a copilăriei "îngerului blond" care surâde din nenumărate fotografii. Pentru amatorii de cifre, date exacte și documente legate de viața poetului, au fost amenajate două încăperi speciale: camera documentară și biblioteca, care prezintă personalitatea poetului și locul lui în contextul literaturii române și universale. Sunt expuse opera antumă a poetului, premiile care i-au recunoscut valoarea ca poet național și internațional. Manuscrise inedite, documente originale, fotografii, documente evocatoare ale activității de numismat, opera postumă a poetului și diverse obiecte personale completează imaginea omului și poetului. Corpul B al muzeului, adăpostește o cameră multifuncțională destinată manifestărilor cu public : colocvii, dezbateri, proiecții de filme, expoziții temporare.

Muzeul de Artă

Muzeu · Timişoara, Timiș

Piața Unirii 1

Muzeul de Artă din Timișoara este un muzeu de artă aflat în Palatul Baroc din Timișoara. Muzeul a luat ființă după desprinderea secțiunii de artă a Muzeului Banatului, care a funcționat o perioadă într-o aripă din actuala clădire. Muzeul a devenit instituție de sine stătătoare pe 1 ianuarie 2006, director fiind profesorul universitar Marcel Tolcea. O dată cu finalizarea unei bune părți din lucrările de restaurare a palatului și a spațiului expozițional, muzeul extins a putut fi inaugurat la 21 decembrie.

Muzeul de Istorie Casa Altemberger

Muzeu · Sibiu, Sibiu

Strada Mitropoliei 2

Muzeul de Istorie din Sibiu este un muzeu național din Sibiu, care funcționează în unul din cele mai impresionante monumente de arhitectură civilă gotică, cu elemente de Renaștere, din Transilvania. Având inițial destinația de locuință, casa Altemberger-Pempflinger, a fost cumpărată de primăria orașului în anul 1549, de atunci și până în 1948 funcționând aici primăria Sibiului. Arhiva comunității săsești din Transilvania își avea sediul în clădire până în anul 1923. Lucrările de restaurare a monumentului s-au desfășurat, cu intermitențe, între anii 1967-1988.

Muzeul Banatului

Muzeu · Timişoara, Timiș

Piața Iancu Huniade 1

Muzeul Național al Banatului este un muzeu din Timișoara cu sediul central în Castelul Huniade. A fost înființat în 1872, sub numele de "Societatea de Istorie și Arheologie". Adăpostește cea mai importantă colecție de obiecte arheologice din Banat. La parter, găzduiește Sanctuarul Neolitic de la Parța, un monument unic în Europa. Muzeul cuprinde Secția de istorie, Secția de Arheologie, Secția de Șiințele Naturii și Laboratorul Zonal de Restaurare. În anul 2016 Muzeul Banatului a devenit Muzeul Național al Banatului.

Muzeul Băncii Naționale a României

Muzeu · Bucharest, Bucharest

Strada Lipscani 25

Muzeul Băncii Naționale a României este un muzeu în subordinea băncii naționale din București, amplasat în Str. Lipscani nr. 25, sector 3. Monument istoric, Palatul Băncii Naționale a României a fost construit între 1884 și 1890, după proiectul arhitecților Cassien Bernard și Albert Galeron, lucrările fiind supravegheate de arhitecții Grigore Cerchez și E. Băicoianu. Ultima restaurare datează din perioada 1992-1994. Printr-o hotărâre a Consiliului General al B.N.R. din 1914 s-a dispus înființarea muzeului. Muzeul a fost organizat începând din 1933, prima expoziție fiind vernisată în iulie 1943. Colecția este apoi mutată și redeschisă, în 1949, în blocul Rosenthal de pe Calea Victoriei. În toamna anului 1952 se amenajează spațiul de la parterul imobilului pentru a adăposti întreaga colecție, dar ocuparea spațiului de către Ministerul Finanțelor îi obligă pe organizatori să cedeze piesele Academiei Române, unde au rămas până în preajma inaugurării muzeului, la 3 mai 1997. Sunt expuse seriile numismatice emise de Banca Națională a României, alte piese de importanță majoră, însemne bancare, precum și o galerie de portrete ale guvernatorilor băncii.

Muzeul "K. H. Zambaccian"

Muzeu · Sector 2, Bucharest

Strada Muzeul Zambaccian 21

Muzeul Zambaccian este un muzeu de artă din București, aflat în apropiere de Piața Dorobanților, pe strada Muzeul Zambaccian, nr. 21A. Este situat în fosta casă a lui Krikor Zambaccian, un om de afaceri român de etnie armeană, reputat critic și colecționar de artă. Muzeul a fost fondat în 1947, piesele expuse aparținând impresionantei colecții de artă donate de Krikor Zambaccian statului român, împreună cu clădirea. Muzeul a fost închis de către regimul lui Nicolae Ceaușescu în 1977, când exponatele au fost mutate în altă locație, și redeschis în 1992, în sediul inițial. În prezent, este o filială a Muzeului Național de Artă al României. Operele de artă expuse cuprind lucrări de pictură, sculptură, grafică și mobilier. Printre aceatea se numără o colecție de lucrări ale artiștilor români, inclusiv un portret al lui Zambaccian, pictat de Corneliu Baba, precum și lucrări ale mai multor impresioniști francezi.

Opera Română Timișoara

Teatru · Timişoara, Timiș

Opera Națională Română Timișoara este o companie națională de operă, operetă și balet, instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii din România.

Ateneul Român

Teatru · Bucharest, Bucharest

Strada Benjamin Franklin 1-3

Ateneul Român este o sală de concerte din București, situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu. Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăpostește și sediul Filarmonicii „George Enescu”.

Muzeul Național Geologic

Muzeu · Bucharest, Bucharest

Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff 2

Muzeul Geologic Național este un muzeu din București situat pe Șoseaua Kiseleff, în apropierea Pieței Victoriei și a Parcului Kiseleff.

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie

Muzeu · Constanţa, Constanța

Piața Ovidiu 12

Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța este un muzeu cu adresa 12 Piața Ovidiu, Constanța, România.